< Prometeu înlănțuit (Iorga)
Prometeu înlănțuit (Iorga)/Prologul
PROLOGUL
Eu vă aduc o știre din lumi de mult sfârșite,
Dar vechea lor poveste uitarea n’o înghite
Și veți pricepe ’n urmă adâncu-i înțeles,
Când al înțelepciunii simbol l’iți fi ales.
Vedeți un zeu ce poartă osânda altor zei
Privind cu îndurerare la oamenii mișei,
Li-a dat foc și lumină; de-aceia-i pedepsit
De noul domn al lumii, ca unul ce-a greșit.
El sufere osânda-i cât mai durează încă,
Și pieptul i se zbate acolo, sus, pe stâncă,
Dar orișice durere la dânsul află vad
Și lacrimi sângeroase l’a’ lui picioare cad.
El, stând legat de stâncă prin lanțul greu de fier,
Prin blăstămul ce cade asupra lui din cer,
Pe toate le cunoaște și toate le prevede:
Printr’însul viitorul cel tainic se străvede,
Și el cu a lui minte nebună și ’nțeleaptă
Sortita ușurare de patimi și-o așteaptă.
Străinei suferințe el este un profet,
Când își mărturisește ascunsul ei secret:
Mireasa, prefăcută în juncă, a lui Joe
Și ea vine s’arăte grozava ei nevoe.
Când Zeus de pe tronul răpit s’a prăbuși
Atunci și el prin lume în voie va păși,
Prin ceruri, peste temple, prin tristele cetăți
Ducând solia mare a sfintei libertăți.]
Dar vechea lor poveste uitarea n’o înghite
Și veți pricepe ’n urmă adâncu-i înțeles,
Când al înțelepciunii simbol l’iți fi ales.
Vedeți un zeu ce poartă osânda altor zei
Privind cu îndurerare la oamenii mișei,
Li-a dat foc și lumină; de-aceia-i pedepsit
De noul domn al lumii, ca unul ce-a greșit.
El sufere osânda-i cât mai durează încă,
Și pieptul i se zbate acolo, sus, pe stâncă,
Dar orișice durere la dânsul află vad
Și lacrimi sângeroase l’a’ lui picioare cad.
El, stând legat de stâncă prin lanțul greu de fier,
Prin blăstămul ce cade asupra lui din cer,
Pe toate le cunoaște și toate le prevede:
Printr’însul viitorul cel tainic se străvede,
Și el cu a lui minte nebună și ’nțeleaptă
Sortita ușurare de patimi și-o așteaptă.
Străinei suferințe el este un profet,
Când își mărturisește ascunsul ei secret:
Mireasa, prefăcută în juncă, a lui Joe
Și ea vine s’arăte grozava ei nevoe.
Când Zeus de pe tronul răpit s’a prăbuși
Atunci și el prin lume în voie va păși,
Prin ceruri, peste temple, prin tristele cetăți
Ducând solia mare a sfintei libertăți.]
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.