Prea Sfântei Fecioare Maria

Încet al zilei zgomot amuțește,
Cu îndrăzneală un zefir șăgalnic
Pe dealuri și câmpii suflând zburdalnic
Natura abătută răcorește,

Iar din străvechiul turn un sunet falnic
Prin aerul tăcut se risipește,
Și de Fecioara-Mamă mi-amintește,
Stăpână pe surghiunul nostru jalnic.

Voi blânde adieri fermecătoare,
Mărețe sunete de sărbătoare,
Și voi a mele gânduri visătoare!

Ușor pe-aripi de îngeri ridicate,
Să spuneți celei Binecuvântate,
Să nu mă uite-n căi întunecate!