Poveste tristă

Au început de Vineri
Și s'au iubit nebuni;
Și el și ea sunt tineri
Sburdalnicii lăstuni!

Iubirea ce le aduse
Al zorilor surâs
Din jalea lor născuse,
Și'ntâi de ea și-au râs.

Dar vis, - căci vrăjbi străine
Vorbiră din mormânt -
Și vrăjile nebune
S'au spulberat în vânt!

Cu gândul morții ambii
O noapte s'au sbătut!
El, numărându-și iambii...
Ea, lăcrămând tăcut.

Nu știți cum se sfârșește?
O, 'i negrăit de trist!
Ea încă mai trăiește,
El s'a făcut artist!