Poezia (Iosif)

Te văd trecînd... Dar nu mai porți brățară,
Nici diadem, nici straie orbitoare...
Ci tristă-n șalul vechi de cerșetoare,
Averea ta întreagă e-o ghitară.

Războinici mari pe vremuri te-nălțară,
Tu le-mpleteai cununi nepieritoare ;
În veacul nostru cine-ți smulge-o floare ?
Gonită rătăcești din țară-n țară...

Pe drumuri, în surghiun, te-apucă sara ;
Dormi prin ruini, drept căpătîi ghitara,
Iar ziua cînți în uși de cafenele...

Aprinzi în muritori simțiri rebele,
Tu, care-i desfătai cu ambrozie,
Sărmană, urgisită Poezie !...

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.