< Poesii (1888-1894)

Poesii (1888-1894)/In amurg de ĭearnă

In amurg de ĭearnă
Ger aspru, ĭearnă tristă,—și dă'n apus de soare……
Către-asfințit un nour pe cer albastru pare
Un ostrov de rubine,—și’n zările pustiĭ
Troene, stîncĭ de gheață, luminĭ trandafiriĭ, —
Și’n tot singurătate…
          Incepe să s’aștearnă
Pe lume-odihna tristă a sărilor de ĭearnă……
Pustiul crește par’că: nicĭ umbră nu-ĭ, nicĭ vĭeață;
Ci liniște, ger aspru, troene, stîncĭ de gheață —
Și numa dinspre sihlă un rătăcit de cale
Cu sarcina pe umăr încet coboară’n vale
Și ’ncovoiat sub greaua povară ce-l dihoacă
Pe cîmp sĕ pare umbră albită ’n promoroacă…
...............

Amurg și prinde-a ninge... Drumețul ribigit
Rămîne’n cîmp; — și cade troian nemiluit
Cernînd potop de stele pe ochĭ făr’ de lumină…
S’a ’ntunecat o lume…
           Și-ĭ liniște deplină
           Și tot sĕ’nșir pustiĭ
In zărĭ de plumb aceleașĭ priveliștĭ fumuriĭ…

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.