< Poesii (1888-1894)
Poesii (1888-1894)/Aĭ vrut-o...
Aĭ vrut-o…
Și dacă-țĭ staŭ departe? — Tu singură mĭ-aĭ spus
Să plec pe totdeauna: aĭ vrut-o, — și m’am dus…
La ce m’așĭ maĭ întoarce?
Atuncĭ, țĭ-aducĭ aminte,
Mĭ-aĭ desgropat nebune iubirĭ de maĭ nainte —
Și mĭ-aĭ găsit o vină: că’n vremurĭ de demult
O alta mĭ-a fost dragă, — că azĭ greșesc de-ascult
Îndemnurile nouă, — că din iubirea toată
Doar cea de’ntăiŭ rămîne iubire-adevărată…
Și iarășĭ tu mĭ-aĭ zis:
Că dragostele noastre părerĭ aŭ fost și vis;
Uitîndu-te un altul, te-aĭ îndrăgit de mine
Ca să-l întorcĭ din cale; și l’aĭ văzut că vine —
Și mie mĭ-aĭ zis: du-te… — Acum și el s’a dus
Întunecat de umbra iubireĭ din apus…
Și iar mĕ chemĭ la tine… — Ci lasă-mĕ uităreĭ:
Ce-ĭ pasă oare stînceĭ de valurile măreĭ,
Și frunzelor de toamnă că-ĭ vînt de primăvară, —
Și ție că mĭ-e vĭața pustie și amară?
Și, vezi, mĭ-aduc aminte
De-atuncĭ, că la plecare prinos de lacrimi sfinte
Îțĭ înroșise-obrajiĭ… M’am fost oprit în prag;
Tu’n lacrimĭ mĭ-aĭ spus: du-te… Și de nu țĭ-am fost drag:
De ce m’aĭ plîns? — Cuvîntul îl caut în deșert:
Doar lacrimile-acelea mĕ’nduplecă să ert.
Să plec pe totdeauna: aĭ vrut-o, — și m’am dus…
La ce m’așĭ maĭ întoarce?
Atuncĭ, țĭ-aducĭ aminte,
Mĭ-aĭ desgropat nebune iubirĭ de maĭ nainte —
Și mĭ-aĭ găsit o vină: că’n vremurĭ de demult
O alta mĭ-a fost dragă, — că azĭ greșesc de-ascult
Îndemnurile nouă, — că din iubirea toată
Doar cea de’ntăiŭ rămîne iubire-adevărată…
Și iarășĭ tu mĭ-aĭ zis:
Că dragostele noastre părerĭ aŭ fost și vis;
Uitîndu-te un altul, te-aĭ îndrăgit de mine
Ca să-l întorcĭ din cale; și l’aĭ văzut că vine —
Și mie mĭ-aĭ zis: du-te… — Acum și el s’a dus
Întunecat de umbra iubireĭ din apus…
Și iar mĕ chemĭ la tine… — Ci lasă-mĕ uităreĭ:
Ce-ĭ pasă oare stînceĭ de valurile măreĭ,
Și frunzelor de toamnă că-ĭ vînt de primăvară, —
Și ție că mĭ-e vĭața pustie și amară?
Și, vezi, mĭ-aduc aminte
De-atuncĭ, că la plecare prinos de lacrimi sfinte
Îțĭ înroșise-obrajiĭ… M’am fost oprit în prag;
Tu’n lacrimĭ mĭ-aĭ spus: du-te… Și de nu țĭ-am fost drag:
De ce m’aĭ plîns? — Cuvîntul îl caut în deșert:
Doar lacrimile-acelea mĕ’nduplecă să ert.
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.