Ploaie din Senin
Era Natura zâmbitoare
Și cerul era lin;
Dar de o dată să pornește
O ploaie din senin.
Tot ast-fel dorul când mă lasă,
Când sunt mai liniștit,
De lacrimi simt o ploaie caldă
Pe chipul veștejit.
- 25 mai 1883
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.