Plan nerealizat

Către casă pe tot drumul
Capu-n gândiri mi-am bătut:
Ce voi zice mamei mele
Ce de mult nu o-am văzut?

Ce plăcut, frumos întâia
Fire-ar ei de cuvântat?
Când și-a-ntinde cele brațe
Cari cândva m-au legănat?

Și prin mintea mea gândiri dulci
Treceau frumușel acum,
Că părea că stă timpul de
Și-mi fugea carul pe drum.

Iat' că ajunsei în căsuță...
Mama-n față mi-a fugit..
Tăceam.. și o sărutam,
Ca rodul pe-al său pom stam...
Graiul total mi-a perit.

(Dunavecse, aprilie 1844)

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.