Pietà

Acum mi se’mplinește restriștea, și fără de graiu s’o spun
Mă umple tot. Sunt împietrită, cum miezul stâncii’mpietrește.
De piatră cum sunt, știu numai una :
Te-ai făcut mare
... Și te-ai făcut mare,
Ca o prea mare durere,
Peste puterea inimii mele
Să stai în afară de ea.
Acum, îmi zaci cruciș în poală,
Acum eu n’aș putea
Să te mai nasc.