Pentru mândra care-mi place

Nici părinții n-au ce-mi face,

Nici judele satului,

Nici chiar domnii sfatului.

Domnii șed și sfătuiesc,

Eu cu mândra mă iubesc

Și cu dragoste-i șoptesc:

„De ți-ai face pat afară,

Eu m-aș face vânt de vară

Ș-aș veni la tine-ndată

Să te văd: cum ești culcată?

Cu fața către perete,

Cu gura arzând de sete?

Fața vântura-ți-o-aș,

Gura săruta-ți-o-aș!"

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.