Pe lacul Thum

Alunec, în luntre, pe lac,
Și umbra pe apă s-așterne;
În juru-ne Alpii-și desfac
            Priveliști eterne.

Și cerbii pe rîpe se suie
Aiurea pierzîndu-se-n cete
Pe mal stau glume să-și spuie
            Grămadă de fete.

Mi-e sufletul plin de uimire
Și-mi zic iar ce vecinic îmi zic
În lume e numai iubire,
            Iar restul — nimic!

Departe, o țiteră plînge
Accente nebune de patimi; —
În sufletu-mi singur se strînge
            O lume de lacrimi...

Reichenhall, 1894