Pe deal (Iosif)

Pe deal stă vechea cetățuie,
Popas din tainice visări,
Arare vreun drumeț mai suie
Spre dînsa strîmtele cărări...

De veacuri zace-n părăsire
Cetatea unde-un voievod
Își doarme somnul în neștire,
Cu credinciosul său norod...

Și-adesea, cînd se face sară
Și glas de taină toate au,
Sus, la ruina solitară,
Sub lună, dus pe gînduri, stau.

Iar cînd cobor, și, dintr-o dată,
În lumea ce de astăzi vin,
În manta mea întunecată
Trec prin oraș ca un străin...

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.