Paris (Octavian Goga, 2)

Parisul, magică făclie
Cum n-a mai luminat pe cer,
Parisu-n mintea mea învie
Și frigurile lui mă cer.

Parisul chiote și arde
Cuprins de-al patimilor stol,
Cu clocotul din bulevarde
Imensa harf-a lui Eol.

Parisul din povestea noastră
Prinzând misteriosul val
O să ne cânte la fereastră
Mărețu-i cântec nupțial...