Parcul

Aici se-nchide cercul unei vrajă:
L-ai început de mic copil, — sunt ani!
Mi te-ai oprit târziu pe verdea plajă
De ulmi bătrâni, de nuci și de tufani.

Și-n parcul adumbrit pe înserate,
Când rătăcind în el, te regăsești —
Îți culci pe trunchiuri un obraz de frate,
Îmbrățișat de ramuri omenești.