nuĭ artist în schimbul uniceĭ virtuțĭ: să‑ĭ fie’n vecĭ frumoasă producția mințiĭ și imaginațieĭ luĭ?

O femee inteligentă — căreia poetul i‑a răsplătit cu versuri superbe cîte‑va clipe de prietenie și fericire — vorbinbindu‑mĭ de poĭet, — „un trup de schelet care susținea un cap ideal de frumos și ochĭ plinĭ de viață” — zicea că „Traian nu știa decît să iubească și să uite…”

… Visa bietul să moară ca Hafiz în leagănul rozelor de Șiraz, ca Musset în noaptea albeĭ voluptățĭ — dar palida Ftizie, amanta geloasă a visătorilor, i‑a stîns pe buze cîntecul drag ducîndu‑l în împărăția eterneĭ tăcerĭ.

1 Iulie 1896.