Producțiunile poetice ale d-nei Ackermann sunt foarte puține. Ea n'a scris de cât din când în când, cu toată stăruința unora din amicii săi intimi.

Concepțiunile sale cele mal grandioase, unde și-a revărsat adâncimile gândirei, sunt de sigur cele două-zeci de poeme, numite: „poésies philosophiques”. Asupra lor voiu aținti mintea cititorului, încercând să scot din ele, în relief, individualitatea psihologică a poetei.

Louise Ackermann nu este una din acele modere Sapho, care nu știe să ciripească de cât în limba dragostei, iluziilor, beției de visuri și natură. Poeta este o cugetătoare, o filosoafă. In sângele său curge un sânge cu virilități barbătești.