tău îi faci un altar; iar opera lui e o lume în care tu trăiești cu creatorul ei într'o adorațiune și înțelegere intimă, și par'că învăluită de nu știu ce misticism voluptos.
O asemenea admirațiune adese-ori e un semn ce relevează o taină a sufletului. Căci pentru a cunoaște o ființă omenească, trebuie observată în toate, și mai ales, — spune Maurice de la Sizeranne, — „dacă o găsești cu o carte în mână, uită-te peste umeri, vezi ce citește, și mai cu seamă ce recitește; titlul capitolului, ce 'i place mal mult; părțile unde se oprește mai mult pentru a cugeta sau a visa”.
Dar e întrebarea: ce cauză produce acest fel de admirație? Să fie numai valoarea estetică și artistică a unei opere? Nu. Acela ce apropie atât de mult sensibilitatea și toată natura noastră psihică de o operă artistică, este înainte de toate, caracterul moral și psihologic al acelei opere care este mai familiar sentimentelor și cugetărilor noastre.
„Meditațiunile religioase” ale lui