1S8 dar nici o dată dusă pană 'n adâncimea pesimistă a mult admiratului Eminescu. Un alt punct de remarcat iarăși mal este faptul, că pe când la cel mal mulți poeți al noștri, — chiar și în Eminescu, — se resimnte oare-cum influența poeților sau filosofilor străini, în Nicoleanu ab- solut nici o inrîurire nu reiese, cu toate că poetul era unul din oamenii citiți al epocel sale. Nicoleanu este deci un temperament de poet cu totul original în literatura noastră. Poeziile sale — puține la num6r, — cuprinse între copertele unul volum foarte simplu și modest, par a se con- topi, sau a se lega într'o unitate intimă în poema: O iluzie pierduta^ ce este capul s6u de operă. Ea a rferaas în li- teratura românească, tot ca ^Shi4,râr toruh lui Eliade, ^Vara la țară* a lui Deparațeanu ; ^Ruinele Târgovisteî* ale lui Cârlova. In adevăr, tot ce Nicoldanu visase mal frumos, aspirase cu mal mult foc, se întrupase într'o iluzie, luase forma unul ideal