Cînd stele-șĭ bat văpaĭa
Prin geamurĭ, mă 'ngrădește sicriul mieŭ: odaia;
În lumea-mĭ de 'ntuneric un cînt de mort colindă;
Doar liniștit un greer ce țîrîe sub grindă
Singurătăței farmec i-aruncă și mĕ lasă
Uitat pe gînd, cu fruntea căzută trist pe masă —
Și 'nmormîntat în noapte-mĭ atîtea lumĭ cutreer
Și-atîta jale-mĭ cerne uscatul tors de greer,
Că arșiță s'aprinde 'n sahara ce m'apasă
Și plîng, uitat cu fruntea căzută trist pe masă...