Ca o dungă rîndunele;
    Nouă ni-ĭ privirea vagă —
    Și 'ncet gura ni sĕ leagă
             Tot maĭ dragă.
 
«Dintre cîte știĭ, sĕ poate
    «Să-mĭ arățĭ și mie-odată,
    «Care-ĭ cea maĭ dulce fată
«Și maĭ dragă dintre toate?
    «Și dac'aĭ aflat anume
    «Cine ți-ĭ maĭ scump pe lume,
            «Zi-ĭ pe nume».
 
Strîns o țîn la pĭept; ea dulce
    Mĕ alintă'n vĭers molatec;
    Lasă ochiĭ de jăratec
În privirea-mĭ să sĕ culce;
    Ne-a cuprins simțire vagă
    Și 'ncet gura ni sĕ leagă
             Tot maĭ dragă.
 
Am rămas pĭerduțĭ la geamurĭ:
    E tărziŭ acum, răcoare;
    Nu ne-am maĭ uĭtat la soare: