Linişte, singurătate; peste codri luna moartă
Prin pustietăţĭ albastre faţa-ĭ palidă îşĭ poartă
Răsfirînd pe văĭ, pe dealurĭ, pe cîmpiĭ stînsa-ĭ lumină.
Nicĭ-un freamăt... frunza 'n luncă tremurînd nu maĭ
                                                                          [suspină;
Apa nu-şĭ maĭ bate valul de bătrîne stîncĭ pustiĭ;
Codru-ĭ mut, lacul adoarme, pace-adîncă pe cîmpiĭ...

Luna scăpată sub dealurĭ, munţiĭ tac, înmărmurită
Este firea; cît de neagră-ĭ noaptea 'n umbră adormită!