< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
POESIĬ
Și nicĭ nu-ĭ limbă să ne ’nșire
Atîta dor, așa iubire,
Atît noroc…
Tacĭ…; lasă inima ’n neștire
Să ardă ’n foc;
Atîta dor, așa iubire,
Atît noroc…
Tacĭ…; lasă inima ’n neștire
Să ardă ’n foc;
Că e păcat și e minciună
Să ’nchizĭ o patimă nebună
În palid cînt:
Nu ’ncape-o aprigă furtună
Într’un cuvînt;
Să ’nchizĭ o patimă nebună
În palid cînt:
Nu ’ncape-o aprigă furtună
Într’un cuvînt;
Ci stînd alăturĭ liniștițĭ
Obraz lîngă obraz lipițĭ
Și gînd în gînd,
Ne spunem multe fericițĭ
Mereŭ tăcînd…
Obraz lîngă obraz lipițĭ
Și gînd în gînd,
Ne spunem multe fericițĭ
Mereŭ tăcînd…
***
Pe braț mi-aĭ adormit frumos —
Și ramurile-țĭ cern pe jos
Potop de florĭ —
Și-țĭ cîntă ’ntr’una dureros
Privighitorĭ.
Și ramurile-țĭ cern pe jos
Potop de florĭ —
Și-țĭ cîntă ’ntr’una dureros
Privighitorĭ.
— 39 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.