< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
Sîngurĭ
Pe-acasă toțĭ s’aŭ risipit…
Noĭ; tăinuițĭ în liniștit
Umbriș de crîngurĭ,
Pe lună iată-ne ’n sfîrșit
De-acuma sîngurĭ.

Odihna ce de mult o cat
Pe codriĭ negri s’a lăsat;
Doar crengĭ uscate
Sĕ frîng și tac sporind treptat.
Singurătate.

— 37 —
    Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.