< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
ARTUR STAVRI
Mĕ uĭt pe gîndurĭ la grădină
Prin fumul leneș de țigară,
Și simt în inimă lumină,
Căldura soareluĭ de vară.
Prin fumul leneș de țigară,
Și simt în inimă lumină,
Căldura soareluĭ de vară.
In toamna tristă și pustie,
Cum oare azĭ de mi sĕ pare
Lumina eĭ trandafirie
Și calde razele de soare?
Cum oare azĭ de mi sĕ pare
Lumina eĭ trandafirie
Și calde razele de soare?
— Nu-ĭ toamna celor triștĭ, nu-ĭ arsă
De nicĭ-un plîns de-al meŭ, și poate
Că primăvara mea revarsă
Lumină dulce peste toate…
De nicĭ-un plîns de-al meŭ, și poate
Că primăvara mea revarsă
Lumină dulce peste toate…
Că lumea făr’ de noĭ e moartă,
Cu noĭ și veselă-ĭ și tristă, —
Și fie-care ’n suflet poartă
Întreaga lume ce există.
Cu noĭ și veselă-ĭ și tristă, —
Și fie-care ’n suflet poartă
Întreaga lume ce există.
— 34 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.