< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
Înspre lumină
În fundul peștereĭ adîncĭ
E-un întuneric nesfîrșit;
De mult, acolo, printre stîncĭ
Un rug de ĭederă-ĭ sădit.
E-un întuneric nesfîrșit;
De mult, acolo, printre stîncĭ
Un rug de ĭederă-ĭ sădit.
Dar în pĭetriș, ne’ncins de soare,
Lăsat pustiuluĭ hain,
I-s albe frunzele și moare
Rîvnind lumină, cer senin.
Lăsat pustiuluĭ hain,
I-s albe frunzele și moare
Rîvnind lumină, cer senin.
— 31 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.