< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
În ţintirim
Rînd pe rînd și’ncet în tristul țintirim bătrîn și sfînt
Lăcrămează liliacul clătinat de-al nopțeĭ vînt;
Peste pietre de morminte așternute-s florĭ uscate
Coperind atîtea viețe drăgălașe și uĭtate;
Icĭ și colo liniștite roș ard candelele sfinte
Rumenind în taina nopțeĭ cripta tristelor morminte;
Iară luna printre nourĭ plutitoare și senină
Impînzește peste toate argintiea eĭ lumină —
Și’n bogata-ĭ frumuseță înșirînd vedereĭ noastre
Un popor întreg ce zace adormit sub florĭ albastre.
Lăcrămează liliacul clătinat de-al nopțeĭ vînt;
Peste pietre de morminte așternute-s florĭ uscate
Coperind atîtea viețe drăgălașe și uĭtate;
Icĭ și colo liniștite roș ard candelele sfinte
Rumenind în taina nopțeĭ cripta tristelor morminte;
Iară luna printre nourĭ plutitoare și senină
Impînzește peste toate argintiea eĭ lumină —
Și’n bogata-ĭ frumuseță înșirînd vedereĭ noastre
Un popor întreg ce zace adormit sub florĭ albastre.
— 29 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.