< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
ARTUR STAVRI
Tu, în desișul tămîet
Cu florĭ de teĭ și de răsură,
Mĕ chemĭ c’un deget pus la gură.
Să vin încet, cît maĭ încet.
Cu florĭ de teĭ și de răsură,
Mĕ chemĭ c’un deget pus la gură.
Să vin încet, cît maĭ încet.
M’apropiĭ — și-mĭ arățĭ aicĭ
De mladă atîrnînd ușor
Un cuib, sfînt leagăn de amor,
Și’n preajmă-ĭ două păsăricĭ.
De mladă atîrnînd ușor
Un cuib, sfînt leagăn de amor,
Și’n preajmă-ĭ două păsăricĭ.
S’ascund de lume ’n flori de teĭ
Că ’mpărechiate-s de curînd —
Ș’au adormit alăturĭ stînd
Aripa luĭ de-asupra eĭ.
Că ’mpărechiate-s de curînd —
Ș’au adormit alăturĭ stînd
Aripa luĭ de-asupra eĭ.
Și multă vreme amîndoĭ
Ne-am alintat privind acele
Nedespărțite păsărele
Cuprinșĭ ca dînsele și noĭ.
Ne-am alintat privind acele
Nedespărțite păsărele
Cuprinșĭ ca dînsele și noĭ.
— 26 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.