< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
ARTUR STAVRI
Pe scărĭ îmĭ par doĭ tinerĭ stînd;
— Nu știu de ĭ-am maĭ întîlnit.
El pare-așa neliniștit,
Ea ’nspre apus, cătà plîngînd…
— Nu știu de ĭ-am maĭ întîlnit.
El pare-așa neliniștit,
Ea ’nspre apus, cătà plîngînd…
Prin nouri groșĭ de colb, în drum,
Cu cîniĭ un copil sĕ bate;
— De mi-ar eșì în cale poate
Că nu l’așĭ maĭ cunoaște-acum…
Cu cîniĭ un copil sĕ bate;
— De mi-ar eșì în cale poate
Că nu l’așĭ maĭ cunoaște-acum…
… Și mama-mĭ spune’n rîs mereŭ
C’a noastră-ĭ casa ’ntre aleĭ,
Că tineriĭ de-atuncĭ sînt ĭeĭ,
Copilu-acel nebun îs ĭeŭ.
C’a noastră-ĭ casa ’ntre aleĭ,
Că tineriĭ de-atuncĭ sînt ĭeĭ,
Copilu-acel nebun îs ĭeŭ.
N’o cred și totușĭ o ascult
Spunîndu-mĭ sara pe de rost
Poveștĭ ce poate c’or fi fost
Prin alte locurĭ, de demult.
Spunîndu-mĭ sara pe de rost
Poveștĭ ce poate c’or fi fost
Prin alte locurĭ, de demult.
— 20 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.