< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost verificată
De demult
Un sat departe — așa departe —
Și’n satu-acela-ĭ vechea casă
De-abea zărită ’ntr’o frumoasă
Livadă cu aleĭ deșarte.

Și plînge-o doină de cu sară,
De cine știe unde, vagă…
N’ajunge pănă’n sat întreagă
Și-ĭ jalnică de te omoară…

— 19 —
    Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.