Horbotată-ĭ valea 'n dulciĭ ochĭ albaștri de cicoare
Și ca lacrimĭ de rubine ghințiana, strop din soare,
Presurată-ĭ pretutindenĭ. Creanga 'n marginĭ de pădure
Joacă umbra-ĭ peste apa îngrădita'n lespezĭ sure;
Liniștit, în prelungirea depărtăriĭ nesfîrșite,
Soarele s'a dus cu fruntea arsă'n raze ostenite
Zugrăvind pe pînza'ntinsă roș jăratec, ce sĕ pierde
În portocliul dulce, prefăcut maĭ sus în verde,