< Pagină:Poesii (1888-1894).djvu
Această pagină a fost validată
In amurg de ĭearnă
Ger aspru, ĭearnă tristă,—și dă'n apus de soare……
Către-asfințit un nour pe cer albastru pare
Un ostrov de rubine,—și’n zările pustiĭ
Troene, stîncĭ de gheață, luminĭ trandafiriĭ, —
Și’n tot singurătate…
Incepe să s’aștearnă
Pe lume-odihna tristă a sărilor de ĭearnă……
Pustiul crește par’că: nicĭ umbră nu-ĭ, nicĭ vĭeață;
Ci liniște, ger aspru, troene, stîncĭ de gheață —
Și numa dinspre sihlă un rătăcit de cale
Către-asfințit un nour pe cer albastru pare
Un ostrov de rubine,—și’n zările pustiĭ
Troene, stîncĭ de gheață, luminĭ trandafiriĭ, —
Și’n tot singurătate…
Incepe să s’aștearnă
Pe lume-odihna tristă a sărilor de ĭearnă……
Pustiul crește par’că: nicĭ umbră nu-ĭ, nicĭ vĭeață;
Ci liniște, ger aspru, troene, stîncĭ de gheață —
Și numa dinspre sihlă un rătăcit de cale
— 13 —
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.