Îmĭ parĭ tot maĭ înger și tot maĭ frumoasă;
Aprinsă la față nebună te-alințĭ...
Așa, lasă-țĭ ochiĭ și gura ți-o lasă
În prada atîtor săruturĭ fierbințĭ!

Te lașĭ ca de ceară să fiĭ dezmierdată;
La sinu-țĭ mĕ'nlănțuĭ cu brațele goale...
A, ține-m'aproape că dulce mĕ'nbată
Mirosul sălbatec al pletelor tale!