Pâlc de stejari

O, răcoroasă taină care-adie
în jurul vostru, arbori seculari,
goruni și fagi și pâlcuri de stejari,
cu platoșă de ploaie fumurie...

Alături stați și sfătuiți. S-ar spune
niște bătrâni pletoși oșteni de-alt-dat'.
Vântul învie, soarele apune.
Unde sunt roibii? unul a-ntrebat.

Unde-i cetatea s-o despresurați?
Ici colo câte-o stea vă amăgește.
Ca focul de popas frumos lucește.
Voi ațintiți urechea și-ascultați.

Dar miezul nopții când răsună-n toate
turlele cetății-apropiate,
vin telegari cu scările-atârnând
și bat pământu-n preajmă nechezând.

Atunci încălecați. Sub luna plină
vă strălucesc armurile ca noi.
Stă câmpul singuratec în lumină.
Foșnește zarea țării de strigoi.