Omul (Petőfi)

Nu este pe lume mai de râs, ca omul,
Nici o creatură,
Așa-i de sumeț! Fala lui cea mare
Nu are măsură!

Îngâmfata-i limbă tot într-una-și bate
Joc de lumea tată,
Și cu nasul parcă vrea să are norii
Așa sus și-l poartă.

– Pentru ce aceasta, oare ce voiești?
Tu omule sumeț, cu ce te fălești? (…)