O viață (Traian Demetrescu)

El o plătise. Biata fată,
Așa dete corpul ei frumos,
Bătrânului stors de putere,
Cu chipul vestejit, hidos.

Și-n patul cu salteaua ruptă
Dintr-o odaie de hotel,
Ea petrecu o noapte crudă,
Amară, -n viață-i fără fel!

Dar mai târziu căzu bolnavă,
Iar boala care-o dobândi
O stinse. — Doctorul trimise
La popă de o spovedi.

Și-apoi... sfârșitul se ghicește:
Ea a murit!.... sfârșit fatal!
Ce viață!... mărginită toată!
Între hotel și-ntre spital!