O tempora, o mores!

...Que la Grece eut jete sur l’autel de Diane.
A. de Musset

Ochii Vilmei parcă-s două
Felinare cu petrol
Și lucesc mai clari, parol,
De cât albii stropi de rouă.

O, dar părul! Tu, copilă,
Nici nu știi cum ard în foc
Când îți prinzi câte-o zambilă
În șuvițele din coc —

Și cum inima-mi se zbate
În nespus de dulce chin!
Nu știi bine ce-mi abate,
Dar oftez ca din senin!

Dac-ai fi trăit, Frinee,
În epoca lui Omer,
Ai fi fost făcută Fee,
Cu balonul dusă-n cer.

Sau ciopleai frumoasa-ți față
Într-un bulgăr de granit;
Ți-ar fi dat d-apururi viață,
Vre un sculptor iscusit!

Proză tristă, blestemată!
Veac stupid! Destin bizar!...
Astăzi zâna adorată
Este damă l'Alcazar!