O lacrimă-n apus de soare
E palid cerul, cenușiu...
Un dulce-apus de soare,
Și i-a născut, amorul viu,
O lacrimă-arzătoare;
Pe gene-i tremură ușor
Ca boaba cea de rouă
Pe foi de crin mirositor
Când bura seri-i plouă!
Și pot s-o leg într-un inel
De ce nu mi-e dată mie,
Ca să mă-ngrop apoi cu el,
Cu ea pentru vecie!
1878 Oct. 20.
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.