O blândușă

O blândușă scoate capul
Din culcușul său de iarnă
Și privește cum se-ntoarce
Primăvara mândră-n țar’nă.


Iar un fluture gingaș, sprinten,
Ca o stea din ceri căzută,
Cum o vede, spre ea zboară
Și cu dragoste-o sărută.


Baba Dochia deoparte
Stă la pândă și zâmbește,
Cum o simte, de-a ei frică,
Fluturul încremenește.