Nu-i vina mea

N-aș vrea să fiu cum sînt, nu-i vina mea,
mi-i drag pământul, dragă dimineața,
ca celui dintăi om ce se-nchină
la soare, asa de dragă-mi este viața.

Nu pot urî nimic, nu-i vina mea –
presimt în toate ochiul de lumină
a celui fără timp și fără vină
care-a tăiat din beznă prima stea.

Și ca și valul, sufletul meu clar
zvâcnind de bucurii și trecător,
de se revarsă-n calea tuturor,
în sine se retrage mai amar.

Nu-i vina mea, n-aș vrea să fiu cum sînt
și-mi par si mie fără de-nțeles,
ulcior stângaci si subred de pământ,
în care toți străbunii s-au cules.