Muzei mele

O, muză!
Tu nu ești cu chipul sfrijit,
Nici părul nu ți-e despletit;
Al pururi surâs fericit
Pe buză.

Glumeață,
Nu blestemi cu pumnii 'ncleștați,
Neantul tu Muză nu-l cați
Ca tinerii pali, dezgustați
De viață.

Te-acuză
Toți cioclii, toți proștii posaci.
Că haine de doliu nu-mbraci
Și nici pe nebuna nu faci,
O, Muză!

De asta
Nu-ți pese iubit-o de loc ;
Și vezi-ți de chef și de joc,
Și râzi când ei plâng mai cu foc,
Și... basta!