Mors magna

Stăpâna nopții fără stele,
Te-aștept să-mi vii din clipă-n clipă,
Deasupra gândurilor mele
Îți simt bătaia din aripă.

Eu știu că visu-mi furtunatic
S-a stinge biruit odată,
Ca o suflare de jăratic
Într-o cădelniță uitată.

Și știu că n-au să-mi mai asculte
În noapte plopii rari cuvântul,
Că patimile mele multe
S-or face una cu pământul.

Dar dintr-un suflet ce se frânge
Rămân aceste versuri rupte,
Ca niște picuri grei de sânge
Stropiți pe câmpul unei lupte...