Melancolie (Iacob Negruzzi)

Când se deșteaptă în dimineață
Natura vesel spre noua viață,
Auroră mândră ce-mi aduci mie?
        Melancolie.

Ce simt când sara luna zâmbește,
Pasărea 'n creangă blând ciripește
Iar printre frunze vântul adie?
        Melancolie.

Și când în noaptea întunecată
Ascult cu fruntea în jos plecată
Cum bate jalnic ora târzie?
        Melancolie.

Răpit de-a lumii valuri mișcate
Din a mea tristă singurătate
Ce simt cu dânsa în veselie?
        Melancolie.

Oricând, oriunde, fără încetare
În al meu suflet ce izolare!
Etern cu tine, dulce soție,
        Melancolie.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.