Mama (Demetrescu)

Icoana veche zugrăvită
Cu chipul blîndului Hristos,
Mi-aduce-aminte ochii mamei
Rugîndu-se spre ea duios...

Îngenuncheată înainte-i,
Cerea cu mutele-i gîndiri,
O rază bună de-ndurare
Și pază de nenorociri...

Cu limba tristelor suspine,
Cu glasul cel mai cald și drag,
Cerșetorea noroc și grijă
Pentru copilul ei pribeag...

Azi biata mamă, cînd pricepe
Că visul meu e stins pe veci,
Privește-adesea spre icoană,
Cu ochi necredincioși și reci...