Măriei sale domnului Alexandru Ioan I
I
Timp dorit, zi de speranțe,
Fiu al țării, salutare!
România învestită
În veșminte de serbare,
Îți dorește, îți urează
De mari fapte viață plină,
Și se-nclină stelei tale
Ce străluce de lumină.
II
Când de glasul omenirii
Inspirată și condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Reda nației gemânde
Antici drepturi de tărie,
Soarta-ți se-nscria în ceruri
Cu lumina cea mai vie.
III
Fă dar numele-ți să treacă
Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători-de-bine.
Secolul să te admire,
Și cu noi să se fălească
Franța, nația cea mare,
Nația cavalerească.
IV
Căci e aspră datorie
Ce o nație impune,
Căci e grea, mult grea, coroana
Ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, prințe,
Cu plăcere și iubire,
Și-ți încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire.