Mărgărita

Sărutări de flăcări, șoapte și zâmbiri
Sunt ale juneții scumpe fericiri!
Tânăra copilă ca de-un brâu încinsă
De-ale mele brațe strâns era cuprinsă!
Buzele ei rumeni, rouă dulce-aveau
Buzele-mi subt care ele tresăreau!...
Norii voluptății taina și-o întinse...
Lampa din odaie fâlfâind se stinse!
Reaprinde-o dragă! dânsa îmi șoptea
Însă a mea voce dulce-i răspundea:
Las-o Mărgărită să rămâie stinsă
Că Amoru-și are pe a lui aprinsă!

1876.