Lunei George Ranetti)

Te-ai cântat poeții, lună, și mai bine și mai rău:
Ba că argintezi cu raza-ți unda clarului pârâu,
Ba că tu ești confidenta dragostei fără noroc,
Ba c-aprinzi al poeziei negrăit de dulce foc...
Doamne, ce bibliotecă ar putea să se adune
Din ce au spus ei despre tine și din câte vor mai spune
Și eu, lună, iau azi lira să-ți înalț un imn de slavă
Dar ei nu-s poet zănatic ci băiat cu rost la glavă
Eu te cânt fiind-că, în bezna odăiți-mi proletare,
Lună tu-mi servești pe gratis, uneori de lumânare.