Liniște (Carp)

LINIȘTE

Nourĭ fumuriĭ atîrnă în lungĭ plete printre stîncĭ
Și se ’ntind mereŭ în faptul uneĭ liniște adîncĭ,
Iar din nourĭ pîn’ în vale, neclintită stă o oaste
De brazĭ vechĭ, bronzațĭ și sombri, revărsată peste coaste…

Sus pe plaiul de pe munte călăresc la pașĭ doĭ inșĭ
Printr’o negură pustie și de-aceeașĭ groază prinșĭ;
Sunt scăpațĭ din fundul ocneĭ și se duc tot rătăcind,
Pe cînd negurile dese împrejurul lor se ’ntind.

E-o tăcere uĭmitoare pretutindenĭ peste plaĭ
Și eĭ tac, cu moartea ’n suflet, și se lasă dușĭ de caĭ…
…S’aŭ tot dus, și-acù ’ntr’o rîpă zac sărmaniĭ călărețĭ,
Morțĭ subt un morman de pĭetre năruite din perețĭ.—

Falnică și neclintită stă și-acum întreaga oaste
De brazĭ vechĭ, bronzațĭ și sombri revărsată peste coaste…
Numaĭ nouriĭ aleargă valurĭ-valurĭ printre stîncĭ,
Înecîndu-le în marea uneĭ liniște adîncĭ…

O. CARP.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.