La ungart

— Poezie compusă la Sinaia —

Din ziua când te-am cunoscut
Nesățioasă creatură,
Mă zvârcolesc în așternut,
Și traiu-mi este o tortură.

În camera-mi de la otel
Noi ne culcăm pe-aceeași pernă
Și... nu mai pot dormi de fel
Și noaptea-mi pare că-i eternă.

Pe sânu-mi buzele-ți lipești,
Ah, sărutarea-ți mă ucide!
De toate cele mă ciupești
Și-mi lași pe trup pete livide.

............................................

Cucoanelor nu vă roșiți,
Că-n pat nu dorm cu-a mea iubită;
Ci dorm, precum ca să o știți,
...C-o ploșniță afurisită!