La doi ochi înnorați

Și cerul e ca ochii tăi:
Aci albastru aci-nnorat,
Aci sunt stele mândre pe cer,
Aci-l încinge fulgerul lat.

Și cerul e ca ochii tăi.
Chiar în mânia ce i-a-nnegrit
Lasă-mă însă ca să-i privesc
Măcar de dânșii de-aș fi trăznit!

1878.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.