Lângă mormânt

Semănătorul svârlă sămânța,
Glia o ia, și după puțin
Încolțește floarea spre cer —

Tu ai iubit-o. Tot ce vieața
Îți dă în câștig, n-ai luat in seamă,
Și ea ți-a adormit!

Ce plângi tu lângă mormântu-i
Și brațe ridici spre nourul morții
Și al pieirii de-acum?

Ca iarba câmpiei e omul,
Ca frunza! Doar zile puține
Ne ducem mascați pe pământ!

Vulturul coboară’n țărână,
Dar nu stă, scutură praful din aripi,
Se ’ntoarce la soare ’ndărăt!